CONFERINTA
FEMEIA MUSULMANA
Asociaţia Surori Musulmane are onoarea de a vă invita să participaţi la Conferinţa Femeia Musulmană, eveniment ce va avea loc sâmbătă, 24 iulie 2010, între orele 15:00 şi 19:00 în sala mare a Hotelului Royal din Bucureşti.
Invitati speciali:
1. dna. Famile Fatma Arslan, prima femeie- avocat acoperita din Olanda, membru fondator si parte a conducerii Organizatiei Musulmanilor Profesionisti din Europa CEDAR, presedinte din 2003 al Inspectoratului Scolilor Islamice, presedinte si fondator a firmei de avocatura Arslan din Haga, Olanda; membra a consiliului din cadrul Fundatiei Islamul si cetatenia
2. dna. drd. Alina Isac, membra de onoare a Asociatiei Surori Musulmane
3. dl. prof. Anton Caragea, directorul Institutului de Relaţii Internaţionale şi Ştiinţe Politice al Academiei Române
4. dl. prof. George Grigore, Ambasador al Aliantei Civilizatiilor pentru Romania
5. dl. dr. Abu Al-Ola Al-Ghaithi, preşedintele Centrului Cultural Islamul Azi
Precum si alti invitati de seama
Se vor pune în discuţie problemele cu care se confruntă femeile musulmane în societatea românească, va fi si o expoziţie cu vânzare de carţi islamice, nou apărute, precum şi a unor articole vestimentare islamice.
Teme prezentate in cadrul conferintei:
Av. Famile Arslan
Identitatea femeii musulmane in Europa
Drd. Alina Isac
Probleme metodologice in abordarea studiilor islamice
Prof. dr. George Grigore,
Dialogul islamo-crestin: eşec sau succes?
Prof. Dr. Anton Caragea
Femeia musulmană în Europa
Dr. Abu Al-Ola Al-Ghaithy
Educatia copilului în România
NOI APARITII EDITORIALE
DISPONIBILE IN CADRUL CONFERINTEI
Muslim Sisters Association had the honor to invite you to attend The Muslim Woman Conference, which will take place on Saturday, 24 of July 2010, from 3 PM until 7 PM. The event will take place in the big assembly room of Royal Hotel in Bucharest.
Special guests:
Mrs. Famile Arslan , founder and president of Arslan Lawyers in Hague, Netherlands,member of the Board of the Foundation Islam and Citizenship, the chairwoman of the Commission for Complaints at Islamic schools and the first lawyer in the Netherlands to wear a hijab.
Drd. Alina Isac , honor member of Muslim Women Association
Prof. Anton Caragea , director of the Institute of International Relations and Political Studies from the Romanian Academy
Prof. George Grigore , the Romanian Ambassador of the Alliance of Civilizations
Dr. Abu al Ola al Ghithy , president of the Cultural Centre Islam Today
The discussions will be focused on the problems with which the Muslim Women confront in Romania. There will also be an exposition with sale of Islamic books and some Islamic clothes.
Topics discussed during the Conference
Mrs. Famile Arslan
Muslim woman's identity in Europe
Methodological problems in Islamic studies approach
Prof. George Grigore
The Muslim-Christian Dialogue: Success or Failure?
Prof Anton Caragea
The Muslim Woman in Europe
Dr. Abu al Ola al Ghithy
The Education of Children in Romania
Contact*
Your Name
Your email
Subject
Message
Locatia conferintei: Bd. Mircea Voda nr. 28, sector 3, Bucuresti
Pentru relatii puteti suna la: 0212410280
0766805530
0747871974
E-mail: surorimusulmane_yahoo.com
Referatul contine o expunere succinta a problemelor metodologice majore manifestate in abordarea studiilor islamice, in special a celor centrate pe dimensiunea de gen. Critica orientalismului si a variatelor metodologii postmoderniste se doreste a fi una constructiva, in sensul justificarii si aplicarii unei paradigme tawhidice de interpretare si integrare a conceptelor si practicilor islamice in studiile de gen, paradigma care poate facilita o intelegere mai adecvata, din interior, atât a islamului, cât si a societatilor asa-zis islamice.
Principala critica adusa orientalismului o constituie modul în care reprezentarea alteritatii a fost aservită proiectelor colonialiste, institutiile puterii coloniale prevalându-se de scrierile specifice pentru a interveni si remania traditiile, practicile si institutiile culturilor islamice în sensul impunerii imperialiste a idealului modernitătii.
Pe plan strict teoretic, ne intereseaza aici epistemologia idealistă care a infuzat studiile orientaliste, determinind o reprezentare esentialistă si anistorică a islamului, receptat difuz, în fapt, ca un melanj inextricabil de religie si cultură. Islamul era perceput ca un sistem ideatic monolitic, pasibil de a fi cunoscut doar prin apel la texte, încremenit în timp, impermeabil în fata schimbărilor sociale, politice, economice. Reprezentarea orientalistă a islamului era structurată conform dihotomiei Sine Celălalt, discursul definirii alteritătii contribuind la construirea propriei identităti. Astfel, teza existentei unei culturi / religii islamice unice, coezive a generat esentializarea si încadrarea stereotipă a islamului. Pe această axă de opozitii, Occidentul poartă marca rationalitătii, culturii, civilizatiei, luminii, adevărului, superioritătii, iar Orientul pe cea a erotismului, violentei, primitivismului, lipsei de civilizatie, inferioritătii.
În ceea ce priveste dimensiunea de gen, retorica cercetătorilor post-iluministi a transformat ,,femeia musulmană în simbolul prin excelentă al unei religii, culturi, civilizatii si natiuni aparte. Toate acele determinări ,,imuabile, retrograde ale culturii islamice erau / sunt concretizate în problema statutului ,,femeii musulmane, test suprem al incompatibilitătii islamului cu modernitatea. Bărbatii colonizati erau considerati în esentă barbari, iar dovada irefutabilă a primitivismului lor o constituia tratamentul brutal aplicat femeilor. Paradigma ,,salvatorului oprimatei, pasivei, ignorantei femei musulmane, una dintre metanarativele majore ale discursului imperialist, în fapt un simplu instrument al justificării dominatiei si politicii colonialiste, a captivat si feminismul misionar care, orbit de entuziasmul general, nu a remarcat că acest tip de logică elevată era rezervată doar populatiei colonizate, în spatiul autohton salvatorii implementând incriminatele reguli patriarhale ale bărbatului neatins de beneficiile gândirii iluministe.
Abordarea substantialistă a religiei a creat impresia că inegalitatea de gen reprezintă o consecintă a principiilor islamice si a autoritătii scripturale: islamul devenea unicul determinant al caracterului patriarhal al societătilor colonizate; în fapt, interventia imperialismului în limbajul emancipării musulmanelor a eludat procesul complex si pernicios de interferentă a factorilor sociali, politici si culturali care s-a soldat prin institutionalizarea unor inechităti de gen în societătile islamice. Presiunea exercitată de discursul orientalist hegemonic al oprimării a limitat reprezentarea femeilor din culturile islamice la nivelul a două perspective: cea colonialistă si, reactiv, cea nationalistă. Distorsiunile antrenate de metoda reductionistă si controlată politic a primelor analize academice din cadrul studiilor islamice au fost perpetuate până în prezent, de exemplu, sub forma interesului disproportionat acordat hijab-ului în mass media si publicatiile academice occidentale. Imaginile femeilor cu hijab sau niqab par a fi unicul mod de a reprezenta vizual islamul. Inerent, primele victime ale islamofobiei, în virtutea acestor asociatii si a consfintirii hijabului ca simbol, strategie interpretativă ce justifică finalmente hijabofobia, vor fi femeile care doresc să îsi practice religia în integralitatea prescriptiilor sale.
Astfel, islamul a devenit responsabil de tot ceea ce se petrece în culturile islamice sau de tot ceea ce înfăptuiesc sau creează musulmanii (acte politice, lucrări stiintifice, literare, opere de artă, stil de viată, iar subiectul statutului femeilor musulmane a fost sfâsiat pe terenul de luptă al fortelor imperialiste ostile, insolente si antiislamice si al combatantilor nationalisti ostracizati la nivelul unui discurs exclusiv (deci reactiv) apologetic.
Orientările contemporane postorientaliste în analiza studiilor de gen din spatiul islamic gravitează în jurul constientizării unor noi probleme referitoare la integritatea metodologiei. Ele sunt concentrate în jurul a două interogatii teoretice, intercorelate: definirea scopului si a impactului concret al producerii cunoasterii si analiza relatiei dintre identitatea producătorilor de cunoastere si obiectele sau subiectele investigatiei lor. Recentele conditionări istorice si tentativele de modificare a paradigmelor analitice din cercetarea islamică au generat noi probleme conceptuale.
Susceptibilitatea musulmanelor implicate în producerea de texte academice focalizate pe analiza de gen este justificată si de complicitatea existentă între anumite discursuri feministe occidentale si propaganda initiată de mass media contemporană care perpetuează si alimentează insistent confundarea cronică a dimensiunii normative a islamului cu abordarea descriptivă a societătilor ,,islamice, cecitate strategic mentinută pentru a
legitima ,,eliberarea femeilor de sub tirania islamului prin interventii militare imperialiste (a se observa reiterarea stratagemelor colonialiste) si / sau prin benevolente campanii feministe.
Solutia oferită de proiectele de islamizare a cunoasterii poate ameliora substantial metodologia încadrării coerente a unui dat social în propria sa retea ideologică, facilitând astfel receptarea nedistorsionată a semnificatiilor sale, si poate rectifica deficientele epistemologice structurale responsabile de perpetuarea unor relatii conflictuale în raport cu tot ceea ce reprezintă alteritatea pe care, în contextul globalizării, nu o mai putem evita si fată de care nu ne mai putem izola nici spatial, nici cultural prin artificiul autoproclamării unei superiorităti inexpugnabile.
Deconstructiile postmoderniste si-au propus să demistifice si să echilibreze analizele textuale orientaliste promovate ca adevăruri universale si imuabile ale dimensiunii normative a islamului, dar efectul lor, desi benefic în studiul societătilor empirice, rămâne unul paleativ. Paradigma dominantă occidentală a continuat să impregneze si acest discurs al pluralitătii, subordonându-l propriei perceptii asupra religiei ca element definitoriu al unei traditii aflate în schimbare. Cantonarea aproape exclusivă la nivelul analizelor descriptive, în contextul absentei unei metodologii viabile de decelare a cadrului normativ islamic autonom, impermeabil fată de variatele elemente functionale si structurale care se supun unei dialectici a schimbării legitimate de aceeasi logică a sistemului normativ, dar si de practicile culturale, traditiile, cutumele, obiceiurile preislamice sau neislamice infiltrate, păstrate sau reactivate în societătile islamice, a determinat fie ignorarea islamului normativ ca instrument functional de analiză, fie confundarea sa cu ceea ce constituie în fapt o traditie si cultură specifică.
Aprehensiunea resimtită în ceea ce priveste receptarea aspectelor normative ale religiei islamice, ca reactie generată de esecul orientalismului, nu justifică extrapolarea (ilegitimă) a procesului de deconstructie si de-esentializare din sfera culturilor islamice la traditia normativă islamică în sine. Complexitatea islamului ca doctrină ce permite si validează simultan încadrarea într-o traditie, precum si reformarea acelei traditii, dincolo de reductionismul dihotomiilor clasice tip modernitate-traditie, impune relansarea cercetărilor focalizate pe normativitatea religiei islamice, departe de distorsionatele reificări orientaliste, dar si de confuziile, neclaritatea si problemele metodologice ale scrierilor contemporane.
Paradoxal, tocmai această viziune tawhidică (normativă), definită de transcendentă si holism, rămâne cel mai anemic exploatată si aplicată în studierea unui context islamic, în pofida confirmării repetate a incongruentei ipotezelor de lucru si a sistemelor de referintă exogene utilizate arbitrar si reductionist în explicitarea si interpretarea normelor si relatiilor de gen în cadrul culturilor islamice. Anomalia constatată în studiile islamice de gen, alimentată de discrepanta existentă între progresul cantitativ redutabil al cercetărilor, progres concretizat în abundenta de material academic publicat, si instrumentele metodologice incompatibile, poate fi anihilată printr-o schimbare de paradigmă ce justifică simultan consacrarea acestei noi discipline academice ca domeniu autonom si integrat de studiu.
Articularea unei episteme islamice are rolul unui catalizator în contextul constientizării necesitătii instituirii unei analize critice si autoreflexive, destinată redefinirii si reformulării modului în care este actualizată traditia islamică normativă, precum si integrării eficiente a provocărilor variabilelor contextuale, inclusiv a consecintelor interludiului colonialist. Investigarea standardelor si criteriilor ce stau la baza structurilor alternative de gândire antrenează si o interpretare islamică a Occidentului modern, desfiintând monopolul discursului dominant si relativizându-l în sensul unei diversificări si parităti culturale reale în cadrul viziunii tawhidice de tip inclusivist care a sublimat tentatia logicii disjunctive oriori prin optiunea acomodării diversitătii în unitate. Astfel poate fi efectuată tranzitia de la o întâlnire conditionată de o istorie marcată de accidente si circumscrisă unui cadru conventional conflictual la dinamica unui discurs comun, centrat pe cooperare umană si viitor
Acasa
Invitatie
Invitati speciali
Teme prezentate
Aparitii editoriale
Galerie foto
English
Contact
